Pregătindu-ne pentru sărbătoarea Învierii lui Isus din morți, în seara zilei de 8 aprilie elevii, conduși de părintele spiritual Teofil Petrișor, au petrecut o noapte rugăciune în fața lui Isus Euharisticul, amintind-ne de patima și moartea Sa.
Noaptea de rugăciune a început la ora 21.00 prin celebrarea Sfintei Liturghii în cadrul căreia am comemorat Cina cea de Taină petrecută de apostoli alături de Isus în Joia Sfântă. După celebrarea jertfei euharistice, am mers alături de Isus în grădina Ghetsemani, cerându-ne iertare pentru păcatele noastre care au umplut potirul pe care El l-a băut, iar apoi l-am însoțit pe drumul Calvarului, aducându-ne aminte de tot ceea ce a suferit.
A urmat apoi adorația pe întreaga durată a nopții, iar în dimineața zilei de 9 aprilie adorația s-a încheiat prin oficierea Laudelor și primirea binecuvântării cu Preasfântul Sacrament.
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste momente de har în care am meditat mai profund misterul planului său de mântuire și îl rugăm să ne ajute să conștientizăm întotdeauna cu ce preț am fost răscumpărați.
În continuare vă prezentăm mărturia a doi dintre elevii noștrii în legătură cu cele trăite în timpul adorației :
„Sunt frumoase astfel de nopți. Chiar dacă la început mi-am propus să rămân toată noaptea treaz, mi s-a întâmplat să adorm pentru câteva clipe la fel ca apostolii.
Faptul că am fost „unul dintre apostoli” m-a făcut să meditez mai intens sentimentele și trăirile lui Isus și a apostolilor. Ceva ce-mi place să meditez și mă impresionează profund este biciuirea lui Isus. Modul în care se ruga și modul cum suporta durerea și suferința mă inundă de un sentiment de durere, dar și de pace în același timp pe care nu-l pot exprima în cuvinte.
Sfânta Liturghie, Calea Crucii, Adorația, toate m-au transformat. La un moment dat, în timpul adorației am ajuns să nu mai am cuvinte să-i vorbesc lui Isus, îmi dispăruseră toate ideile și cuvintele și astfel rugăciunea s-a transformat în ceva mai profund, inima îmi bătea mai puternic și cu ea îmi tremura tot trupul.
Am avut sentimente ce nimeni nu le-ar putea pune în scris, dar când le resimt totul este divin și minunat.
Și ca un rezultat al adorației și meditării mele pot spune acum că am convingerea că Dumnezeu există și ne iubește.
Cu siguranță doresc să mai trăiesc astfel de clipe de har.”
Baciu Robert Emanuel
Clasa a IX-a A
„ Eu fiind mai mare, am mai trăit astfel de momente și de aceea am așteptat cu o foarte mare bucurie aceste clipe, simțindu-mă copleșit de dragostea pe care a avut-o Cristos în grădina Ghetsemani.
Vă spun sincer că pe parcursul întregii nopți am fost motivat de cuvintele pline de compătimire ale lui Isus adresate apostolilor: „N-ați putut veghea cu mine nici măcar un ceas”(Mt 26,40). Din aceste cuvinte eu am înțeles câtă nevoie avea Isus în acele clipe de cineva care să vegheze alături de El și să-l consoleze de aceea eu le-am păstrat și le păstrez și acum în suflet căutând să veghez oricând, în orice loc și în orice activitate.
Astfel de momente maturizează spiritul uman, pentru că prin rugăciune, contemplație, interiorizare profundă și analiză a vieții în lumina harului, putem găsi acele răspunsuri pe care nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ni le poate oferi și putem lua hotărâri sănătoase, care să ne conducă spre adevărata fericire, spre adevărata viață.”
Cobzaru Adrian
Clasa a XII-a A
Au consemnat Budău Alexandru Ioan și Toma Raimund
Un comentariu:
Au fost niste momente foarte frumoase...pacat ca nu toti tinerii pot avea astfel de momente.
Multumim parintilor formatori,si in special parintelui Teofil pentru rugaciunile,si sfaturile,ideile date.
Samanta a fost aruncata!
Trimiteți un comentariu