5 decembrie 2009: Sesiunea de referate şi comunicări Credinţă şi statornicie

În contextul zilei naţionale a României, Marea Unire, şi în contextul în care Ordinul Fraţilor Minori Conventuali aminteşte evenimentul petrecut acum 800 de ani când papa Inocenţiu al III-lea a aprobat forma de viaţă pe care Sfântul Francisc a ales-o pentru sine şi pentru cei care au dorit să îl urmeze, Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman a organizat sesiunea de referate şi comunicări „Credinţă şi statornicie”.

La această sesiune au participat dl. profesor Petru Flenchea alături de pr. Lector Dr. Sebastian Diacu împreună cu profesori şi elevi de la mai multe licee din Roman.

În contextul istoric pe care îl trăim constatăm mereu nevoia de unitate şi comuniune care trebuie întreţinută de credinţa în Dumnezeu. Comuniunea nu înseamnă excluderea celorlalţi, dar a pune împreună darurile individuale pentru a construi binele comun în respect faţă de toţi cei care sunt diferiţi.

Vizita grupului Jeunesse Lumière din Franţa

Dacă obişnuinţa noastră este aceea de a vedea vorbind despre Dumnezeu preoţii şi persoanele consacrate luni, 23 noiembrie 2009 am avut parte de o atfel de experienţă. Veniţi din Franţa, Cehia, Lituania şi Insulele Reunion, opt tineri cu experienţe diferite de viaţă au venit să dea mărturie că a crede în Dumnezeu este o mare bucurie şi o împlinire adevărată a vieţii.
Jeunesse Lumière este o şcoală catolică internaţională deschisă tinerilor cu vârste între 18 şi 30 de ani, indiferent de naţionalitate. Tinerii sunt invitaţi să ia un an sabatic, desprinzându-se în acest interval (între lunile septembrie-iunie) de ritmul de viaţă anterior şi de ceea ce făceau până atunci, pentru a trăi împreună.
După un an trăit în şcoala Jeunesse Lumière, tinerii se reîntorc la ocupaţiile de dinainte: unii îşi continuă studiile, alţii munca, unii se decid pentru viaţa de căsătorie, iar alţii intră într-un seminar sau într-un institut de viaţă religioasă.
Prezenţa lor în diferite comunităţi, grupuri, unde dau mărturie despre trăirile lor, reprezintă un răspuns la mesajul papei Ioan Paul al II-lea adresat tinerilor: "Primii misionari ai tinerilor sunt tinerii înşişi".
Redăm în continuare mărturia unuia dintre aceşti tineri:
"Vă voi prezenta modul în care Dumnezeu a venit în viaţa mea. Provin dintr-o familie catolică. Mergeam în fiecare duminică la Liturghie, participam la cateheze. Copilăria a fost fără probleme. Am fost cu adevărat iubit de părinţi. Începând cu adolescenţa, am observat violenţa celor din şcoala în care eram. Nu eram deloc obişnuit. Nu regăseam în colegi dragostea pe care eu o trăiam în familie. Atunci am început să nu mai comunic altora ceea ce trăiam în interior, am devenit foarte timid. Tinerii puteau foarte uşor să mă ia cu asalt, iar eu nu reacţionam. Acest sentiment de solitudine interioară a devenit mai profund, iar eu am început să creez în mine un adevărat castel al singurătăţii. Cu cât vedeam mai multe răutăţi în jur cu atât mai mult mă izolam. În exterior nu vedeam nimic. Era ca şi cum aveam două lumi. În interiorul meu era o cu totul altă lume. În acest timp strigam către Dumnezeu şi spuneam pentru ce există asta? Cum se face că eu trăiesc aceste lucruri atât de rău? La vârsta de 18 ani am fost la Întâlnirea Mondială a Tineretului, care a avut loc la Toronto, în 2002, alături de papa Ioan Paul al II-lea. Acolo am văzut mii şi mii de tineri, care iradiau de o bucurie profundă şi adevărată. Vedeam că bucuria lor este una adevărată, iar eu eram trist, având ceva în interiorul meu. Atunci am realizat că trebuie să mă îndrept spre acest izvor, care este credinţa. Aveam cu adevărat o sete de bucurie, de fericire de a trăi. La vârsta de 20 de ani, un prieten de la cateheză m-a invitat la un grup de rugăciune. Am întâlnit acolo persoane foarte bucuroase, vesele; bucuria iradia pe toate chipurile. În acest moment Dumnezeu a decis să-mi vorbească. Nu mi-a vorbit ca o voce ce se adresează unui sfânt, ci mi-a vorbit în interiorul inimii mele şi a rămas în profundul ei. Dumnezeu a acţionat şi eu vreau să trăiesc această bucurie pe care o vedeam la alţii. Am simţit că-mi spune: Pentru asta trebuie să abandonezi ceea ce ştii greşit despre mine... Am reuşit să abandonez toate aceste idei. În tot acest timp un gând mi-a rămas în inimă: Doamne, abandonez toate şi accept să merg înainte cu tine! Am simţit că sunt pătruns de dragostea lui Dumnezeu care a intrat în mine. Era Dumnezeu care îmi arăta în ce mod ne iubea. Totul s-a schimbat în viaţa mea. Vedeam într-o manieră diferită. Ştiam că oriunde m-aş fi dus Dumnezeu era cu mine şi mă ajuta să găsesc esenţialul. Am descoperit că sunt iubit de Dumnezeu, oricâte lucruri rele mi s-ar întâmpla. El m-a călăuzit în mai multe rânduri. A făcut să alung solitudinea şi să mă îndrept spre alţii, l-am găsit în Biserică şi acum Dumnezeu mă călăuzeşte zilnic. În fiecare zi mă abandonez în mâinile sale, iar el mă conduce". (Guillaume)

Istoricul seminarului franciscan

Liceul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman este una dintre instituţiile formative ale Provinciei "Sf. Iosif" a Fraţilor Franciscani Conventuali din România.

Din totdeauna, fraţii franciscani s-au preocupat de formarea poporului; în această privinţă ar fi de ajuns să ne gândim la diferitele opere literare ale misionarilor franciscani, în mod deosebit publicarea catehismelor pentru educarea creştinilor, acestea numărându-se şi printre primele opere editate în limba română.

Seminarul franciscan îşi are începuturile încă din anul 1897, când s-a înfiinţat prima şcoală pentru formarea fraţilor români la Prăjeşti (BC). Însă, în acelaşi an (1897), Episcopul de Iaşi, Dominic Jaquet, şi el franciscan conventual, a obţinut aprobarea din partea Papei Leon al XIII-lea pentru a înfiinţa un seminar franciscan. Acest seminar, datorită contribuţiei substanţiale a părintelui Giuseppe Corradini, s-a construit la Hălăuceşti (IŞ) şi a funcţionat până în anul 1948, când regimul comunist a interzis funcţionarea lui. Între timp, la Hălăuceşti a fost înfiinţat şi un gimnaziu pentru educaţia adolescenţilor din satele catolice.

Scopul seminariilor catolice în propriile naţiuni a fost bine expus de Papa Leon al XIII-lea, care, în ziua de 24 iunie 1893, spunea: „Preotul indigen cunoaşte pe deplin aplecările, caracterul, moravurile, destoinicia, istoria, sau limba poporului, ceea ce nu este aşa de uşor preoţilor străini”. Prin urmare, pentru o bună formare a Bisericii locale era nevoie şi de o bună pregătire a clerului local.

Primul episcop de Iaşi, Nicolae Iosif Camilli, şi el frate franciscan conventual, a insistat mult să se înfiinţeze seminarii catolice în Moldova; astfel, a luat naştere Seminarul diecezan de la Iaşi, şi apoi cel franciscan de la Hălăuceşti. Acelaşi episcop propunea o nouă programă pentru reglementarea acestor seminarii şi aprobarea lor de către Ministerul Învăţământului, pentru ca astfel să se evite influenţa elementelor străine, mai ales de nuanţă maghiară, care „de multe ori, sunt rele ori incapabile” în a răspunde exigenţelor noii realităţi a societăţii şi Bisericii locale.
Tocmai de aceea, Episcopul propunea o programă şcolară după următoarea structură:
Limba româna;
Elemente de limbă latină;
Cântul liturgic şi armonizarea lui cu orga;
Elemente de muzică corală;
Catehismul şi explicarea lui;
Educaţia morală.

De asemenea, Episcopul Camilli sublinia că „elevii care sunt din satele unde se vorbeşte ungureşte (mai bine spus un jargon de limbă maghiară) vor fi instruiţi aparte să ştie să citească şi să vorbească româneşte”.

Seminarul „Sfântul Francisc de Assisi” din Hălăuceşti a funcţionat până în 1948 cu un număr de elevi care varia anual între 130 şi 180.

Prin Decretul - Lege nr. 176 din 3 august 1948, au fost suprimate ordinele religioase din România, inclusiv Provincia „Sf. Iosif” a Fraţilor Minori Conventuali din Moldova, iar mulţi dintre membrii ei au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de detenţie. Preoţii franciscani, care au rămas într-o oarecare libertate, şi-au continuat activitatea de păstori sufleteşti slujind, până la finele anului 1989, ca preoţi diecezani.

Noile legi din anul 1948, printre altele, prevedeau şi reforma învăţământului: toate şcolile au fost naţionalizate iar şcolile confesionale au fost confiscate şi desfiinţate, printre ele numărându-se şi Seminarul Franciscan de la Hălăuceşti.

După evenimentele din decembrie 1989, Provincia Franciscană şi-a redobândit libertatea iar fraţii, conduşi de Pr. Gheorghe Patraşcu şi apoi de Pr. Iosif Sabău, au reuşit să se reorganizeze. Printre efectele acestei activităţi de reorganizare, din anul 1991, se numără şi Liceul Teologic Franciscan, de data aceasta cu sediul la Roman, căci, împotriva legilor care prevăd restituirea proprietăţilor confiscate de dictatura comunistă, şi împotriva cererilor Provinciei Franciscane, Statul român, până şi astăzi, continuă să refuze restituirea clădirii Seminarului Franciscan din Hălăuceşti.

Aşadar, în anul 1991, prin iniţiativa confraţilor Pr. Gheorghe Patraşcu, Pr. Iosif Sabău, Pr. Petru Albert, Pr. Blăjuţ Eugen jr., Pr. Gheorghe Antal, Pr. Alixandru Gabor, şi a altor fraţi, s-a reînfiinţat Liceul Teologic Romano-Catolic Franciscan la Roman, după ce mai înainte (1990-1991) a funcţionat la Nisiporeşti un seminar franciscan în condiţii improprii, dar eficiente.

Redeschiderea Seminarului la Roman a avut un mare succes, încă din primul an numărând peste 200 de elevi. Primul director a fost Pr. Eugen Blăjuţ jr. Iniţial, Seminarul a funcţionat în clădirile Liceului Nr. 1 din Roman, apoi, începând cu anul 1998, Liceul Teologic s-a mutat în propriile clădiri, unde funcţionează şi astăzi. Baza materială, fără să fie finanţată de Statul român, este rodul muncii fraţilor franciscani şi a binefăcătorilor din ţară şi, mai ales, din străinătate.

În anul 1998, Pr. Eugen Blăjuţ, fiind numit paroh de Luizi-Călugăra (BC), responsabilitatea de director al Liceului Teologic Franciscan din Roman a revenit Pr. Iulian Misariu. După Capitolul Provincial Ordinar electiv din 2004, a fost numit director al liceului nostru Pr. Emilian Cătălin, iar din anul 2008 director este Pr. Eusebiu Ţâmpu.

Franciscanii în România

Ordinul Fraţilor Minori Conventuali Provincia "Sf. Iosif" din România

Conform tradiţiei, Ordinul Fraţilor Minori este prezent pe meleagurile noastre încă de la începutul procesului de expansiune franciscană, adică din timpul vieţii Sfântului Francisc de Assisi. Astfel, înainte de confirmarea textului definitiv al Regulii Ordinului Franciscan, de către Papa Honoriu al III-lea (29 noiembrie 1223), dată care consfinţeşte oficial instituţionalizarea Ordinului Fraţilor Minori, găsim deja misionari franciscani (1221) într-o provincie ultramontana (Ungaria-Schiavonia) ce se învecina cu Valahia şi, apoi, cu Moldova.

Documentul oficial care atestă orientarea franciscanilor către aceste teritorii este bula Cum hora undecima (11 iunie 1239), emisă de Papa Grigore al IX-lea, în care franciscanilor le era cerut să meargă în misiune la bulgari, valahi şi cumani, şi li se acordau anumite privilegii; iar într-o scrisoare din 1241 a regelui Bela al IV-lea al Ungariei, adresată regelui Konrad al Germaniei, se confirmă prezenţa misionarilor franciscani în aceste teritorii.

În 1245, după tentativa Conciliului din Lyon de a uni Biserica Occidentală şi cea Orientală, Papa Inocenţiu al IV-lea a trimis mai mulţi misionari franciscani la bulgari, valahi, cumani şi tătari, acelaşi lucru repetându-se în 1253.

Fratele Angelo de Spoleto a fost ucis pentru credinţă în 1314 la Cetatea Albă, iar episcopul Ieronim Catalano, întors din misiunea avută în Cumania, în relatarea făcută Papei Ioan al XXII-lea, afirmă că dieceza sa se extinde „din oraşul Varna, din Bulgaria, până la Saray, în latitudine; şi de la Marea Neagră, până la Ţara Rutenilor, în longitudine” (6 martie 1322).

În urma unei cereri adresate Papei Grigore al XI-lea (1370-1378), de către voievodul Laţcu, la 9 martie 1371, s-a înfiinţat Episcopia de Siret (1371-1434), care, după înfiinţarea Arhiepiscopiei de Lemberg (1412) şi după moartea episcopului de Siret (1412), a trecut sub jurisdicţia acesteia din urmă. Episcopii au purtat titlul de Siret, primul episcop fiind franciscanul polonez Andrei din Cracovia (9 martie 1371), iar ultimul care a purtat acest titlu a fost franciscanul Ioan (29 iulie 1434).

Papa Grigore al XI-lea, în anul 1374, a cerut arhiepiscopului de Esztergom să numească un episcop pentru românii catolici, indicându-l în acest sens pe franciscanul Antonio de Spoleto, cu sediul episcopal la Argeş.

Ordinul Fraţilor Minori, prin documentul pontifical „Ite vos”, emis de Papa Leon al X-lea, avea să se despartă, la 29 mai 1517, în două mari familii: Franciscanii Conventuali şi Franciscanii Observanţi; la această dată, ambele familii activau pe teritoriul Moldovei şi Valahiei, misiunea lor comună continuând, în mod succesiv, până la începutul secolului al XVII-lea.

În anul 1622, la 14 ianuarie, Papa Grigore al XV-lea a înfiinţat Congregaţia De Propaganda Fide, care avea să înfiinţeze prima ei misiune pe 25 aprilie 1623, încredinţată Franciscanilor Conventuali, sub titlul Misiunea Fraţilor Minori Conventuali din Moldova şi Valahia.
Prefecţii Misiunii, care între 1623–1650 aveau reşedinţa la Constantinopol, deoarece erau şi Miniştrii provinciali de Orient şi Vicari Patriarhali Latini, aveau sa fie prezenţi în Misiune începând cu anul 1650. Aceştia, de cele mai multe ori, inclusiv până în secolul al XIX-lea, aveau şi titlul de Vicari apostolici sau chiar de Episcopi şi Vizitatori apostolici.

Prefectul Misiunii Franciscane Conventuale din Moldova, Nicolaus Iosephus Camilli, a fost numit Vizitator apostolic pentru Moldova la 16 septembrie 1881, iar la 4 decembrie 1881 a fost consacrat cu titlul de Episcop de Mosynopolis. După înfiinţarea Arhiepiscopiei de Bucureşti de către Papa Leon al XIII-lea, la 27 aprilie 1883, prin bula „Quae in christiani nominis incrementum”, avea să fie întemeiată şi Episcopia de Iaşi, la 27 iunie 1884, fiind numit titular episcopul franciscan conventual Nicolaus Iosephus Camilli.

La 2 iulie 1895, misionarul franciscan conventual Daniel Pietrobono, Vicar general, a convocat la Bacău pe toţi misionarii franciscani din zonă, pentru a decide împreună înfiinţarea unei provincii în Moldova, iar episcopul franciscan de Iaşi, Dominic Jaquet, a cerut Congregaţiei De Propaganda Fide înfiinţarea unei Provincii regulare. Drept rezultat, la 26 iulie 1895, Sacra Congregaţie a hotărât înfiinţarea Provinciei „Sf. Iosif – Soţul Preasfintei Fecioare Maria”, a Fraţilor Franciscani Minori Conventuali din Moldova, al cărei prim Ministru provincial a fost Pr. Daniel Pietrobono (1895-1899).

De asemenea, s-a stipulat împărţirea Provinciei în 4 Custodii cu 10 parohii, împreună cu filialele lor: Bacău (Prăjeşti, Bacău, Fărăoani, Luizi-Călugăra), Galaţi (Galaţi, Huşi), Săbăoani (Săbăoani, Adjudeni, Hălăuceşti) şi Trotuş (Târgu-Trotuş).

În România modernă, până la 1928, nu au existat dispoziţii speciale care să reglementeze situaţia juridică a Ordinelor religioase. Prima lege care a luat în seamă crearea ca şi persoane juridice ale Ordinelor religioase a fost Legea Cultelor din 1928, art. 36, pentru ca, mai apoi, prin art. 17, din Legea pentru ratificarea Concordatului dintre Statul Român şi Sfântul Scaun (12 iunie 1929), Statul să recunoască personalitatea juridică a Ordinelor şi Congregaţiilor religioase catolice din Regat, numai dacă membrii erau români şi Superiorul lor provincial locuia în ţară.

Ministerul Instrucţiunilor Publice şi al Cultelor, la 17 mai 1941, a eliberat următorul act juridic prin care se recunoştea personalitatea juridică a Provinciei „Sf. Iosif”: „Se certifică, prin prezentul, că Ordinul Fraţilor Minori Conventuali (Provincia Sf. Iosif) este înscris în registrul persoanelor juridice al Ordinelor religioase din ţară, potrivit art. 36 din Legea Cultelor”.

Prin Decretul-Lege nr. 176 din 3 august 1948, Ordinele religioase din România, inclusiv Provincia „Sf. Iosif” OFMConv. din Moldova, au fost suprimate, iar mulţi dintre membrii ei au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de detenţie. Preoţii franciscani îşi vor continua activitatea de păstori sufleteşti în parohiile diecezane până în 1990, când Provincia avea să se reorganizeze, atât sub îndrumarea Pr. Gheorghe Pătraşcu, care a condus Provincia şi în clandestinitate, cât şi prin laborioasa iniţiativă a celorlalţi preoţi franciscani rămăşi în viaţă, sprijiniţi fiind de conducerea centrală a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali şi având aprobarea autorităţilor bisericeşti.

Reorganizarea Provinciei a început de la Nisiporeşti (NT), unde parohul de atunci, Pr. Petru Albert, a deschis o Şcoală Preteologică şi, în luna mai, precum şi în lunile succesive ale anului 1990, a primit un număr de circa 60 de tineri, spre a-i pregăti să intre în Ordin. În toamna aceluiaşi an, prima serie de novici a început pregătirea pentru voturi la Luizi-Călugăra, iar în 1991, primul grup de fraţi profeşi a fost trimis la studii în străinătate. În acelaşi an, s-au început lucrările la actualul Institut Teologic Franciscan din Roman şi s-a restaurat casa de noviciat din Prăjeşti. În 1993, primii fraţi au reluat activitatea în ritul oriental şi au pus bazele unei prime comunităţi la Oradea, urmată, câţiva ani mai târziu, de comunităţile din Holod şi Carei. În 1994 s-a construit Postulandatul franciscan din Huşi. Episcopia de Iaşi a redat fraţilor comunităţile parohiale din Luizi-Călugăra, Prăjeşti, Tg. Trotuş, Galaţi, Huşi şi Hălăuceşti, la care s-au adăugat comunităţile din Buruieneşti, Nisiporeşti şi Cacica.

Din această succintă prezentare istorică reiese cu claritate mărturia de viaţă creştină şi zelul apostolic al înaintaşilor noştri, ceea ce ne obligă şi pe noi, cei de astăzi, la un răspuns pe măsură, spre gloria lui Dumnezeu şi spre mântuirea sufletelor.

Date Cronologice ale Ordinului Fratilor Minori Conventuali

1208 Se formează primul grup de fraţi care vor să-l urmeze pe Sfântul Francisc de Assisi, primii tovarăşi sunt Bernardo di Quintavalle şi Pietro Cattani.

1209/1210 Sfântul Francisc, împreună cu cei unsprezece tovarăşi care au decis să-l urmeze, merge la Roma pentru a cere aprobarea papei. Papa Inocenţiu al III-lea aprobă, verbal, stilul lor de viaţă.

1217 La Porziuncula, are loc Capitolul general al Ordinului Fraţilor minori. Fraţii decid să meargă în misiune în lumea întreagă. Ordinul începe să-şi dezvolte misiunea în principalele naţiuni ale Europei: Franţa şi Spania.

1217-1220 Fraţii minori ajung în zonele de misiune: Persia, Siria, Constantinopol şi Maroc.

1219-1221 Franciscanii ajung în Dalmaţia, Ungaria şi Germania.

1220 Sf. Francisc renunţă la responsabilitatea de Ministru general, în locul lui este ales Pietro Cattani.

10.03.1221 Moare Pietro Cattani şi este ales Ministru general fratele Elia, care, din respect faţă de Sfântul Francisc, decide să se numească Vicar general.

1221 La Capitolul general, la care participa circa 3.000 de fraţi, este aprobat textul Regulii non bullata, care a fost scrisă pe parcursul a mai multor ani. Această Regulă a fost aprobată doar de Capitol, nu şi de Biserică, tocmai de aceea se numeşte „non bullata”.

29.11.1223 Papa Honoriu al III-lea, prin bula Solet annuere, aprobă Regula de viaţă scrisă de Sfântul Francisc de Assisi.

1224 Fraţii minori ajung în Anglia.

15.08.1224 Pe muntele La Verna, Francisc începe postul Sfântului Mihail, iar în luna septembrie primeşte stigmatele lui Cristos.

03.10.1926 Seara, în zi de sâmbătă, Francisc moare la Porziuncula.

1227 Pe 19 martie cardinalul Ugolino este ales papă, îşi ia numele de Grigore al IX-lea. Pe 30 mai Giovanni Parenti este ales Ministru general al Ordinului Fraţilor minori.

1228 Franciscanii ajung în Ţările de Jos.

16.08.1228 La Assisi, Sfântul Francisc este canonizat de Papa Grigore al IX-lea.

25.05.1230 Moaştele Sfântului Francisc sunt duse în Bazilica ce a fost construită în cinstea sa la Assisi.

1230 În urma unor discuţii cu privire la Testamentul Sfântului Francisc, Papa Grigore al IX-lea emite documentul Quo elongati, prin care se declară că Testamentul nu are valoare juridică, ci spirituală.

1232 Franciscanii se îndreaptă şi spre Danemarca şi Ţările Scandinave.

1232 Fratele Elia este ales Ministru general al Ordinului. În perioada mandatului său, care a durat până în 1239, se deschid centre de studii ordinare de teologie aproape în toate Provinciile Ordinului. Se construiesc convente şi biserici păstorite de fraţii franciscani; se intensifică angajarea fraţilor franciscani în activitatea pastorală, socială şi misionară.

1238 Franciscanii ajung în Livonia (Letonia)

1238/1239 Prezenţa franciscană este dovedită cu documente în Valahia şi Cumania.

1239 La Capitolul general, care s-a celebrat la Roma, Fericitul Alberto de Pisa a fost ales Ministru general. Se compun primele Constituţii ale Ordinului Fraţilor Minori. A fost favorizată primirea şi promovarea în Ordin a clericilor şi preoţilor.

1240 Fratele Aimone de Feversham este ales Ministru general.

1244 Este ales Ministru general fratele Crescenzio de Iesi.

1247 Fericitul Giovanni de Parma este ales Ministru general.

1257 Este ales Ministru general Sfântul Bonaventura, care a aprobat, a continuat şi a asigurat orientarea definitivă a Ordinului, preferând viaţa fraternă în convente.

1260 Sfântul Bonaventura a compus noile Constituţii ale Ordinului Fraţilor Minori.

1274 Are loc Conciliul din Lyon. Moare Sfântul Bonaventura. În sânul Ordinului Fraţilor Minori se naşte mişcarea reformatoare numită a „zeloşilor”.

1293 Franciscanii ajung în mediul şi extremul Orient: Persia, India, Mongolia şi China.

1368 Prin Fericitul Paoluccio Trinci da Foligno, ia naştere noua mişcare reformatoare a Observanţei, care mai apoi avea să înglobeze toate mişcările reformatoare ale Ordinului.

1388 În conventul din Mirabeau, ia naştere Observanţa franceză.

1390 Încep primele mişcări reformatoare al Observanţei în Spania şi Portugalia.

1415 Are loc Conciliul din Konstanz, care dă prima aprobare canonică a Observanţei franciscane.

1430 La Capitolul general, celebrat la Assisi, printr-un text comun redactat de Franciscanii
Conventuali şi Observanţi, Conventualii renunţă la folosirea bunurilor imobile, iar Observanţii renunţă la propria autonomie şi ierarhie. Superiorii Oservanţilor erau Vicari ai Ministrului general conventual.

1517 Papa Leon al X-lea, prin bula Ite vos, a despărţit Ordinul Fraţilor Minori în două mari familii, cu Miniştri generali proprii: Ordinul Fraţilor Minori Observanţi şi Ordinul Fraţilor Minori Conventuali.

1525 Ia naştere cea de a treia familie franciscană: Ordinul Fraţilor Minori Capucini.

1545 Începe Conciliul Tridentin.

1563 În cea de a XXV-a şi ultima sesiune, Conciliul Tridentin acordă tuturor Odinelor religioase mendicante şi non-mendicante dreptul de a poseda, în comun, lucruri mobile şi imobile.

1566-1567 Franciscanii conventuali sunt suprimaţi în Spania şi Portugalia.

1577 Franciscanii deschid noi convente în India.

1582 Franciscanii ajung în Peru.

1622 Este înfiinţată Congragaţia Apostolică De Propaganda Fide.

1623 Congregaţia De Propaganda Fide încredinţează Fraţilor Minori Conventuali misiunea din Moldova şi Valahia.

1789 Are loc, din cauza Revoluţiei franceze, confiscarea bunurilor Ordinelor religioase.

1790 Sunt suprimate Ordinele religioase.

1797-1810 Au loc diferite suprimări napoleonice ale Ordinelor religioase.

1814-1815 Redobândirea libertăţii Ordinelor religioase.

1848 În Italia se începe o nouă perioadă de suprimare a Ordinelor religioase, începând din regatul Sardegna-Piemontese.

1873 Are loc ultima suprimare a Ordinelor religioase în Italia: la Roma şi în toată regiunea Lazio.

1882 Al VII-lea centenar al naşterii Sfântului Francisc de Assisi aduce cu sine o puternică renaştere a Ordinului franciscan.

1895 Este întemeiată Provincia „Sf. Iosif” din Moldova şi Valahia.

1905 Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, după aproape 350 de ani, este reînfiinţat în Spania.

1914-1918 Primul Război mondial, care aduce cu sine o puternică criză şi în Ordinele religioase. După care, în perioada interbelică, se constată o frumoasă înflorire a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali.

1930 În Japonia, la Nagasaki, începe misiunea mariană a franciscanului conventual Sfântul Maximilian Kolbe.

După 1948 Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, precum şi alte Ordine, Congregaţii şi Institute de viaţă consacrată catolice, sunt suprimate în majoritatea ţărilor comuniste din Estul Europei, printre care şi România.

1968 Franciscanii Conventuali revin în Portugalia.

1989 Datorită evenimentelor din decembrie, Franciscanii conventuali redobândesc libertatea în România.

Actualmente Ordinul Fraţilor Minori Conventuali este prezent pe toate cele cinci continente ale lumii şi numără circa 4.500 de membri.

Date biografice ale Sfântului Francisc de Assisi

1181/1182
Sfântul Francisc, întemeietorul a trei Ordine religioase mendicante (cerşetoare), s-a născut la Assisi, un mic orăşel din Provincia italiană Umbria, având ca părinţi pe Pietro Bernardone, comerciant de stofe, şi pe Giovanna Pica. Deşi la botez, în absenţa tatălui său, care se afla în Franţa, a primit numele de Ioan, la întoarcerea acestuia a primit numele de Francisc, nume existent deja, însă puţin folosit în Italia.
În ceea ce priveşte anul naşterii Sf. Francisc există diferite ipoteze: unii specialişti acceptă posibilitatea naşterii sale la sfârşitul anului 1181, în timp ce alţii cred că ar fi avut loc la începutul anului 1182.

1202-1203 Are loc războiul dintre oraşele vecine Perugia şi Assisi. Armata oraşului Assisi este doborâtă în bătălia de la Collestrada. Francisc este luat prizonier.

1203 Francisc, fiind bolnav, este eliberat.

1204 Francisc este încercat de o lungă boală, apar primele semne ale convertirii sale.

1205 Un an dificil şi important din viaţa lui Francisc: începe itinerariul de revizuire a vieţii sale. Lucrurile cărora înainte le dădea mare importanţă încep să piardă din valoare, in timp ce se transformă în „dulceaţa sufletului” ceea ce înainte i se părea „foarte amar”.

1206 Sfântul Francisc ajunge la un punct definitiv de „rupere de lume”, are loc contrastul cu tatăl său. În piaţa catedralei din oraş, înaintea episcopului, Francisc renunţă la toate bunurile sale, chiar şi la hainele în care era îmbrăcat, şi le înapoiază tatălui său. După acest eveniment, Francisc face o scurtă experienţă într-o mănăstire, după care s-a dedicat, la Gubbio, asistenţei bolnavilor de lepră. Apoi, la Assisi, a început restaurarea micii biserici „San Damiano”. Alegerea lui Francisc, ca ceva extraordinar şi chiar dramatic, devine o provocare pentru oraş. Solitudinea lui Francisc şi întărirea convingerilor sale.

16.04.1208 Sfântul Francisc, împreună cu primii săi tovarăşi, Bernardo di Quintavalle şi Pietro Cattani, consultă Sfânta Evanghelie: Cristos îi cheamă la o totală despărţire de cele trecătoare pentru a putea face parte dintre cei marginalizaţi. Începând cu această dată mai mulţi tineri se unesc idealului lui Francisc.

1209/1210 La Roma, Papa Inocenţiu al III-lea îl primeşte pe Sfântul Francisc şi pe primii săi tovarăşi (doisprezece împreună cu Francisc) şi aprobă, verbal, modul lor de viaţă. Aceştia, la întoarcere, se stabilesc la Rivotorto, în apropiere de Assisi. Apoi, constrânsă să părăsească Rivotorto, mica fraternitate se stabileşte la Porziuncula, la poalele oraşului Assisi.

1211/1212 În duminica Floriilor, în timpul nopţii, Sfânta Clara de Assisi fuge din casa părintească şi este primită de Sfântul Francisc, la Porziuncula, prin ritul tunsorii, semnul unei noi vieţi de umilinţă.

16.08.1206 La Perugia moare Papa Inocenţiu al III-lea. După două zile este ales Papa Honoriu al III-lea.

1217 La Porziuncula, are loc Capitolul general al Ordinului Fraţilor minori. Fraţii decid să meargă în misiune în lumea întreagă: Francisc intenţiona să meargă în Franţa, însă, la Florenţa, cardinalul Ugolino îl convinge să rămână în Italia.

1219 În luna iunie, de la Ancona, Francisc se îmbarcă pentru a merge la Acri şi Damietta. Are loc întâlnirea pacifică cu Sultanul.

1220 În luna ianuarie sunt martirizaţi cinci fraţi franciscani în Maroc (sunt primii martiri franciscani). Din cauza unor dificultăţi ce s-au ivit în Ordin, care între timp a cunoscut o mare creştere numerică, Francisc se întoarce în Italia. Renunţă la responsabilitatea de Ministru general, îi urmează în această funcţie Pietro Cattani. Tot în acest an, Papa Honoriu al III-lea îl numeşte pe cardinalul Ugolino protector al noii familii religioase.

1221 Pe 10 martie moare Pietro Cattani, îi urmează, ca Ministru general, fratele Elia, care însă îşi i-a titlu de Vicar general, din respect faţă de Sfântul Francisc. În Capitolul de la Porziuncula (pe 30 mai) este aprobată textul Regulii non bullata, care a fost scrisă pe parcursul mai multor ani, drept răspuns la exigenţele fraternităţii care crescuse foarte mult.

29.11.1223 Papa Honoriu al III-lea, prin bula Solet annuere, aprobă Regula Fraţilor Minori. În noaptea de Crăciun, la Greccio, Francisc, pentru a medita cu mai multă intensitate misterul întrupării lui Cristos, face o reprezentare vie a naşterii lui Isus. Acest eveniment a dat naştere tradiţiei Prezepiului.

15.08.1224 Pe muntele La Verna, Francisc începe postul Sfântului Mihail. În luna septembrie primeşte stigmatele lui Cristos.

1225 Se agravează boala ochilor Sfântului Francisc, pentru o perioadă locuieşte la „San Damiano”. Are loc vizita medicală şi diferite tratamente, însă fără nici un rezultat. Tot în acest an Sfântul Francisc compune Cântul creaturilor. În timpul certurilor dintre episcopul şi autorităţile de Assisi, Francisc adaugă Cântului creaturilor o strofă despre iertare: ascultând-o, cele două autorităţi se împacă. Sfântul Francisc este dus la Rieti, unde este supus unei intervenţii chirurgicale foarte dureroase, însă fără nici o îmbunătăţire a sănătăţii.

1226 August-septembire. Condiţiile de sănătate se agravează: Francisc este dus în palatul episcopal din Assisi. În prag de moarte, Francisc dictează Testamentul său, în care, prin cuvinte puţine şi concise, face un epilog al experienţei sale religioase şi reafirmă cu tărie propunerea sa creştină. Simţind apropierea morţii, Francisc cere să fie dus la Porziuncula.

03.10.1226 Seara, în zi de sâmbătă, Francisc moare la Porziuncula.
1227 Pe 19 martie cardinalul Ugolino este ales papă, îşi ia numele de Grigore al IX-lea. Pe 30 mai Giovanni Parenti este ales Ministru general al Ordinului Fraţilor minori.

16.08.1228 La Assisi, Sfântul Francisc este canonizat de Papa Grigore al IX-lea.

25.05.1230 Moaştele Sfântului Francisc sunt duse în Bazilica ce a fost construită în cinstea sa la Assisi.

21/22 noiembrie 2009: Adoraţie în cinstea lui Cristos Rege

Tinereţea îşi poate exprima bucuria, cinstirea, dăruirea şi energia în multe moduri. Tinerii seminarişti de la Lieul Teologic Romano-Catolic “Sf. Francisc de Assisi” din Roman au dovedit acest lucru cu prisosinţă în ajunul sărbătorii Cristos, Regele Universului când l-au adorat pe Cristos prezent în Preasfântul Sacrament în cadrul unei nopţi de priveghere.

Privegherea a început cu o piesă pe care elevii noştri au conceput-o şi regizat-o prin care ei au revelat invitaţia făcută de umilul şi iubitorul de oameni, Regele Cristos, fiecărei persoane indiferent de statutul social ori istoria personală. Mergeţi spre Rege!!! este invitaţia la care aceşti tineri s-au straduit cu multă bunăvoinţă să răspundă prin o noapte de adoraţie încheiată în solemnitate a doua zi.

Întânire cu părinţii

În cadrul proiectului formative al Liceului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Francisc de Assisi” un element deosebit de important este acela al aportului pe care părinţii au dreptul şi obligaţia gravă de a-l aduce în clădirea personalităţii tânărului aflat în formare. Pentru aceasta în ziua de 15 noiembrie 2009 la seminar formatorii şi profesorii pe de o parte şi părinţii pe de alta s-au întâlnit spre a dialoga în favoarea acestui demers.

Ziua a început prin celebrarea Sfântei Liturghii în cadrul căreia pr. Teofil Petrişor, director spiritual, a făcut invitaţia în cadrul omeliei ca fiecare dintre noi să fie pregătit de întâlnirea cu Domnul aşa cum ne-a invitat Mântuitorul în Evanghelie. Suntem trecători prin lume însă parcursul nostru nu e fără sens ci îndreptat spre fericirea veşnică.

După celebrarea euharistică, pr. Director, Eusebiu Ţâmpu a făcut o trecere în revistă a realizărilor dar şi a dificultăţilor întâlnite în parcursul formativ. De asemenea părintele a subliniat necesitatea colaborării dintre echipa formativă, profesori şi părinţi deoarece doar astfel se poate realiza o bună creştere a celor pe care Domnul ni i-a încredinţat. Ultimul moment al şedinţei cu părinţii s-a desfăşurat în clase când formatorii şi diriginţii au dialogat cu fiecare părinte şi elev în parte.

Simpozion misionar: Misionari de acasă!

A fi creştin pentru foarte mulţi vieţuitori ai Europei este un fapt firesc. Creştinul este o persoană chemată să construiască împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi să îşi arate mereu mai concret dragostea faţă de aproapele. Firescul pe care îl trăim în Europa nu trebuie să însemne închidere în noi înşine şi nici a ne mulţumi doar cu ceea ce ne bucurăm noi. O scurtă rugăciune originară de pe continentul african ne poate învăţa mult în acest sens: Doamne, ajută-mă să dăruiesc chiar şi atunci când sacul nu mi-e plin!

Pe această linie se încadrează simpozionul care a avut loc la Liceul Teoogic Romano-Catolic Franciscan Sfântul Francisc de Assisi din Roman în ziua de 14 noiembrie 2009 care s-a intitulat: Misionari de acasă. Suntem cu toţii invitaţi să fim misionari acolo unde trăim, dar şi de acasă putem ajuta pe aceia care sunt departe, adică pe cei care nu îl cunosc pe Domnul cel Înviat, dar şi pe misionari, fraţii care au lăsat totul pentru a fi martorii bucuriei pe care o vestesc prin cuvânt şi fapte.
Simpozionul a început prin cuvântul de introducere a părintelui director Eusebiu Ţâmpu care i-a îndemnat pe seminarişti să aibă curajul de a privi spre această datorie a Bisericii, misiunea, cu încredere şi dăruire. Părintele provincial, Emilian Cătălin, a salutat demersul organizatorilor şi a subliniat că botezul ne obligă la o mărturie continuă a credinţei noastre.

Au urmat câteva prezentări susţinute de seminarişti care au descris aspecte din realităţile misionare din Kenya, Coasta de Fildeş şi Ecuador unde lucrează preoţi şi laici din dieceza de Iaşi. Părintele Damian Alucăcesei, frate minor conventual din provincia din România care trăieşte cu bucurie şi inerente dificultăţi viaţa de misionar la Rîşcani, în Republica Moldova ne-a împărtăşit în continuare din experienţa sa. Doamna doctor Iuliana Amza ne-a introdus în sfera problemelor medicale pe care un misionar le poate suferi în ţările tropicale susţinând un referat cu privire la bolile mai răspândite din această zonă.

A urmat mărturia părintelui Isidor Mârţ care l-a mărturisit pe Cristos în Kenya, la Makona în dieceza de Marsabit şi care ne-a mărturisit că e în continuare disponibil să continue această muncă. Directorul Naţional al Operelor Pontificale Misionare din România, părintele Claudiu Iştoc, a concluzionat activitatea simpozionului şi a făcut unele precizări cu privire la a fi Misionari de acasă, dar şi a fi misionar în lumea întreagă îndemnând pe toţi să fie disponibili harului lui Dumnezeu care cheamă şi trimite persoane care să ducă tuturor oamenilor Vestea cea Bună. Părintele a ţinut să aprecieze iniţiativa seminarului franciscan care e unică până acum în dieceză şi în ţară. Cu gând de mulţumire lui Dumnezeu la final s-a celebrat Sfânta Liturghie rugându-ne cu toţii pentru evanghelizarea popoarelor.
Un fapt deosebit a fost aportul pe care seminariştii l-au adus la realizarea şi organizarea acestui simpozion care au fost coordonaţi de doamna Mariana Sofronie, profesoară de Catehism la liceul nostru.

Între Centrul Misionar Diecezan al Diecezei de Iaşi şi Liceul Teologic Romano-Catolic Sfântul Francisc de Assisi din Roman s-a încheiat un contract de parteneriat în dorinţa de a pune în practică acea chemare continuă de a fi misionari pe care Domnul o adresează nouă, fiecărui botezat.
Concluzionăm cu un citat din enciclica papei Benedict al XVI-lea, Deus caritas est:
Dumnezeu, care este iubire, conduce Biserica spre frontierele omenirii şi-i cheamă pe evanghlizatori să soarbă din acel prim izvor originar care este Isus Cristos din a cărui inimă străpunsă izvorăşte iubirea lui Dumnezeu ( Deus caritas est, nr. 7).

Piesa de teatru "Omul care a văzut moartea"

În seara zilei de 2 noiembrie, seminariştii însoţiţi de doamnele profesoare Mihaela Pal şi Nicoleta Tudor au vizionat piesa de teatru OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA la Casa de Cultură a municipiului Roman.

Piesa de teatru a avut un subiect foarte actual: parvenitismul în politică. Jocul actorilor a pus în evidenţă armele pe care candidaţii la funcţia de conducere (în speţă, funcţia de primar al unui oraş) le folosesc atunci când vine vorba de interesele personale: şantajul, ameninţările, impresionarea votanţilor prin aşa-zise acte caritative, etc. O comedie reuşită prin decor şi jocul actorilor, piesa a transmis un mesaj umanist, acela că doar în momentele cruciale sesizăm farmecul şi adevăratul scop al vieţii, acela de a nu ne lăsa antrenaţi în ipocrizia şi jocuri de culise, şi de a ne dedica celorlalţi.

Zi de spiritualitate mariană

Sâmbătă, 17 octombrie, părintele responsabil al Asociaţiei “Armata Maicii Domnului” din cadrul provinciei franciscane conventuale din România ne-a introdus în cadrul spiritualităţii mariane.

Părintele a prezentat elevilor fondarea şi scopul acestei asociaţii, după care împreună cu elevii i-au adus laudă Maicii Neprihanite printr-un moment de rugăciune şi o sfântă Liturghie în cinstea Maicii Neprihanite.

La final, părintele Paul Bulai le-a dăruit un rozariu binecuvântat şi i-a îndemnat să fie cinstitori râvnici ai Feciorei Neprihanite. În semn de preţuire elevii i-au oferit o sfântă icoana cu Feciora Maria Neprihănit Zămislită ca semn de mulţumire şi preţuire.

Mărturia a doi misionari - 16 octombrie 2009

Părintele Ciprian Budău împreună cu părintele Lucian Mihai Bobârnac, doi fraţi franciscani care au studiat la Liceul Teologic “Sfântul Francisc de Assisi” din Roman s-au întors în mijlocul nostru pentru a da mărturie despre misiunea lor. Aceştia activează în Irlanda la Dublin şi în Anglia la Liverpool.

Astfel am putut afla şi noi prin viu grai ce anume implică a fi misionar astăzi şi în concret ce anume trăiesc şi cum muncesc ei în aceste ţări din Vestul Europei. Misionarii noştri ne-au încurajat în contextul etapei noastre de formare. Oriunde am fi trebuie să fim exemple bune şi oameni cu principii umane sănătoase în societatea modernă în care trăim.

La final, misionarii au făcut urarea adresată în special elevilor să aibă un an scolastic cât mai roditor pe plan intelectual şi să fie misionari chiar şi în liceul nostru.

11 - 16 octombrie 2009

Invitatul special în zilele 11-16 octombrie 2009 a fost părintele Fabio Volani, membru al Congregaţiei Sf. Iosif, Iosefinii lui Murialdo, care în cadrul Sfintelor Liturghii ne-a călăuzit paşii spre Domnul care ne cheamă pe toţi să nu ne închidem în noi înşine ci să îl vestim, să fim misionari.

Însă pentru aceasta avem nevoie de unele schimbări. De exemplu să renunţăm la obişnuinţele noastre egoiste şi să ne străduim mai mult să facem binele. Părintele ne-a cerut să fim atenţi la formarea noastră umană, intelectulă şi spirituală. Cine se formează bine poate să ajute mai apoi pe toţi cei pe care îi întâlneşte, adică să fie un adevărat misionar.

Vizita părintelui Giancarlo Corsini, superiorul provinciei franciscane conventuale Delle Marche din Italia

În această zi am avut bucuria de a primi vizita părintelui Giancarlo Corsini superiorul provinciei franciscane conventuale Delle Marche din Italia. După ce în timpul verii a oferit un sprijin financiar instituţiei noastre, părintele a fost încântat în timpul vizitei să constate că efortul său foloseşte atât de mult liceului nostru bucurându-se de întâlnirea cu tinerii care se pregătesc pentru a construi propriul viitor, dar şi împărăţia lui Dumnezeu aşa cum Isus Cristos cere fiecărui om.

Îi mulţumim părintelui Giancarlo Corsini şi îl asigurăm de rugăciunea noastră, dar şi de seriozitatea cu care ne vom trăi misiunea în continuare.

“La Traviata”

8 octombrie 2009

Prin preocuparea Primariei Romanului, si a domnului primar Dan Leoreanu, Casa de Cultură a Municipiului Roman s-a bucurat de prezenţa artiştiştilor de la Opera Naţională Română ­din Iaşi, cu spectacolul extraordinar “La Traviata”, operă în patru acte de G. Verdi, Libretul de F. M. Piave după Al. Dumas. Soliştii baletului au fost: Mona Moldovanu, Sergiu Cotorobai, iar dirijor al orchestrei Leonard Dumitriu. Şi de această dată elevii liceului nostru au participat în număr de 80 la acest deosebit spectacol.

Solemnitatea Sfântului Francisc din Assisi patronul Liceului Teologic Franciscan din Roman

Ziua de 4 octombrie din acest an a fost un nou motiv de bucurie pentru fraţii franciscani de pe tot mapamondul şi într-un mod deosebit pentru cei prezenţi la Roman când s-a celebrat solemnitatea patronului nostru spiritual, Francisc, hramul Liceului Teologi Franciscan, a conventului de la Roman, începutul unui nou an academic pentru Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan şi, într-un mod deosebit consacrarea a zece tineri (opt dintre ei fiind fraţi minori conventuali, unul frate minor capucin şi unul frate verbit) ca slujitori în Biserica lui Cristos, diaconi. Pentru liceul nostru bucuria a fost una deosebită pentru faptul că unul dintre aceşti tineri este fr. Iosif Amitricioaie, formator în cadrul acestei instituţii.

2 octombrie 2009: „Întâmplări într-un oraş cu proşti”

La propunerea domnului primar al municipiului Roman Dan Laurenţiu Leooreanu liceenii din această urbe au fost invitaţi să ia parte la prezentarea piesei de teatru „Întâmplări într-un oraş cu proşti”. Actorii aparţin trupei „Teatrul Tineretului” din Piatra Neamţ.

Subiectul a atins o viziune absurdă a unei societăţi care foarte probabil societatea contemporană nouă o atinge.

Simpozionul Internaţional “Fidelitatea lui Cristos. Fidelitatea preotului”

Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan a desfăşurat în zilele 1 şi 2 octombrie 2009 un simpozion internaţional care a avut tema „Fidelitatea lui Cristos. Fidelitatea preotului”. La această întâlnire academică au participat şi elevii Liceului Franciscan care au avut posibilitatea să îşi însuşească anumite aspecte mai profunde care privesc sfânta preoţie.

Ministrul provincial, fr. Emilian Cătălin la deschiderea simpozionului, a subliniat faptul că acest eveniment se înscrie pe linia celebrărilor, acţiunilor, şi iniţiativelor desfăşurate cu ocazia Anului Sfintei Preoţii, deschis de către Sfântul Părinte Papa Benedict XVI la 19 iunie a.c. şi pentru care a ales ca model sfântul Paroh de Ars, sfântul Ioan Maria Vianney, de la moartea căruia se împlinesc 150 de ani.

PS Petru Gherghel, păstorul Diecezei de Iaşi, în Scrisoarea de deschidere a Anului Sfintei Preoţii, recomanda diferite iniţiative la nivel diecezan pentru acest an, cu scopul de a-i ajuta pe preoţi „să înţeleagă importanţa lor specială şi să-i ajute să trăiască, cu bucurie şi fervoare, vocaţia şi misiunea lor, într-o cultură postmodernă, relativistă, secularizată şi laicizată, în care ei sunt chemaţi să trăiască şi să lucreze”. De asemenea, mai adăuga Preasfinţitul, că „Anul Sfintei Preoţii va fi o fericită ocazie ca, în seminarii şi în case de formare, spiritul de dăruire să crească, să fie aprofundat şi angajarea pe drumul slujirii să fie cât mai temeinică”.

Început de an şcolar!

Cu multă încredere şi speranţă la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman s-a celebrat începutul noului an şcolar în ziua de 15 septembrie 2009. Într-un cadru festiv şi întâmpinaţi cu multă voie bună de către părintele director Eusebiu Ţâmpu împreună cu întreaga echipă formativă cei 165 de elevi ai liceului s-au întors după o vacanţă mare din nou la şcoală. Iar pentru a începe bine acest an, cu toţii au invocat Duhul Sfânt ca să îi însoţească pe acest parcurs pe cei aflaţi în formare, dar şi pe cei care se străduiesc să fie sprijin acestui demers, formatori şi profesori.
În cadrul Sfintei Liturghii părintele guardian, Mihai Gal, a încurajat pe toţi cei prezenţi să fie docili şi buni colaboratori ai Duhului Domnului care însoţeşte mereu pe oamenii de bună voinţă. În cadrul omiliei, părintele Damian Patraşcu, decan al Facultăţii de Filosofie „fericitul I. Duns Scotus” din Roman a subliniat importanţa formării şi cerinţele pe care Biserica Romano-Catolică prin documentele sale o acordă acestui domeniu.
Dorim să încredinţăm parcursul nostru formativ cu credinţă şi bucurie Duhului Sfânt şi o rugăm pe Preacurata Maică a Domnului Îndurerată a cărei amintire am celebrat-o în această zi să ne însoţească şi să ne ocrotească!