Jubileu de 70 de ani de la moartea Sfântului Maximilian Maria Kolbe

Astăzi 18.10.2011, Asociația Armatei Maicii Domnului – ROMÂNIA în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Postulandatul Franciscan din Roman și Liceul Teologic Franciscan, au organizat primul simpozion internațional din România cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la sacrificiul suprem al vieții Sfântului Maximilian Maria Kolbe.
Simpozionul a început cu o frumoasă oră Mariană în Capela Institutului Teologic Franciscan, apoi Pr. Pavel Bulai a deschis conferința prin adresarea unui cuvânt de bun venit invitaților: Sr. Raffaella Aguzzoni președintele internațional A.M.D, Pr. Raffaelle Di Murro O.F.M Conv și membrilor asociației A.M.D din România.
Totodată, pr. Sebastian Diacu, pr. Pavel Bulai, pr. Mihai Gal cât și pr. Bernadin Duma împreună cu invitații din străinătate au prezentat mai multe informații legate de viața Sfântului Maximilian Maria Kolbe cât și despre devoțiunea sa față de Neprihănita Fecioara Maria și înființarea Armatei Maicii Domnului.
Simpozionul a avut un ecou spiritual deosebit, terminându-se cu Sfânta Liturghie în Capela Institutului nostru, l-a care a participat toți preoții prezenți la conferință, împreună cu membrii Armatei Maicii Domnului.


Maximilian Kolbe, s-a născut la 7 ianuarie 1894 înZduńska Wola, într-o familie de țesători săraci polonezi. La botez i s-a pus numele Raimond. Copil fiind, pe când se ruga în fața unei statui a Maicii Domnului, Fecioara Maria i-a arătat două coroane, una de trandafiri albi, alta de trandafiri roșii, și i-a propus să aleagă. Raimond le-a luat pe amândouă: ele sunt simbolul vieții sale de curăție sufletească și de jertfă față de aproapele și față de biserica lui Cristos.
În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creștinii din lumea întreagă, deși sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul își sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în Biserica romano-catolică. Pe când mulțimile credincioșilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura și lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat și curajos se îndrepta către lăcașurile cerești, spre a depune la tronul Celei fără de pată, omagiul unei vieți jertfite Fecioarei Neprihănite și mântuirii sufletelor.


Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută și în urma unei injecții cu formol, a murit în «celula morții» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, care a marcat istoria lumii într-un mod ireversibil. Maximilian Kolbe, spre deosebire de alții a fost aruncat în celula morții la cererea sa, în locul unui deținut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viața exemplară pe care a dus-o preotul. Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, și, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoților. Insultele nu i-au atins sufletul, dar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalți deținuți, spovedindu-i.
El îi trimite o scrisoare mamei sale înainte de fi arestat de către autorități:

„Dragă mamă. Spre sfârșitul lunii mai, am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Totul este în regulă, dragă mamă. Poți fi liniștită în legătură cu mine și cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni și El se gândește cu o iubire mare la toți și la toate. Ar fi bine să nu îmi mai scrii până nu îți trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu știu cât timp voi mai fi aici. Te salut cu drag și te sărut, Raymond Kolbe.”

Sfântul Maximilian Maria Kolbe, a fost Beatificat în 1974 la Roma, Vatican de Papa Ioan Paul al VI-lea și Canonizat în 1982 la Roma de către Papa Ioan Paul al II-lea.